Multilingvism-multiculturalitate

Cunoaşterea mai multor limbi este absolut necesară pentru ca europenii să poată munci împreună. Limbile reprezintă însăşi esenţa unităţii în diversitate, principiu fundamental al Uniunii Europene. Avem obligaţia de a proteja şi promova moştenirea lingvistică din toate statele membre, însă, în acelaşi timp, trebuie să ne înţelegem între noi, să îi înţelegem pe vecinii noştri, pe partenerii noştri din Uniunea Europeană. Datorită cunoaşterii mai multor limbi străine, întreprinderile devin mai competitive, iar cetăţenii pot avea o mai mare mobilitate.
Comisia Europeană trebuie să ofere rezultate cetăţenilor şi, de aceea, trebuie să comunice cu aceştia într-o limbă pe care o înţeleg. Promovarea multilingvismului este o cale excelentă de a-i apropia pe cetăţenii Uniunii Europene, de a le asigura accesul la informaţie şi de a le oferi posibilitatea de a-şi exprima părerile.
Învăţarea altor limbi contribuie la o mai bună înţelegere. Interpretarea şi traducerea vă pot ajuta să participaţi la activităţile Uniunii Europene şi să citiţi publicaţiile Uniunii.
Promovarea multilingvismului în diferitele Politici ale Uniunii Europene, precum cultura, educaţia, comunicarea ori politica socială constituie unul dintre obiectivele esenţiale ale mandatului meu. Doresc să contribui în mod real la competitivitatea economiei europene.
Multiculturalitatea se manifesta prin diferente culturale, de identitate si politice. Aceste diferente sunt hotaritoare indeosebi in centre migrationale, dar in acelasi timp nenumarate grupuri reduse la tacere, incearca sa-si dobindeasca recunoasterea: indigeni, minoritati etnice, femeile (miscarile feministe), minoritati sexuale.
Conform lui D. Miller termenul de multicultural sau multiculturalism nu are inteles clar stabilit.

Statutul invăţătorului în comunitate

,, Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de ‚,OM’’. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ –COPILUL- tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte.’’ (Dumitru Salade)
Trăim într-o nouă perioadă, un nou mileniu care oferă foarte multe şanse dar şi nenumărate riscuri.
Personalitatea învăţătorului este o configuraţie cu lumini puternice, dar şi cu inerente umbre, apărând ca o veritabilă orchestraţie.
Pentru a conduce elevul acestor vremuri către maturitate este nevoie de multă înţelepciune.
Elevii trebuie ajutaţi să se cunoască, să muncească, să se pregătească pentru viaţă, fără a renunţa la autoritate.
Învăţătorul zilelor noastre trebuie să aparţină tipului activ-pozitiv care conduce, dirijează, informează, oferă, ajută, iubeşte, cooperează, admiră, aprobă, susţine, este un model pentru elevi. Statutul profesorului în societate, cu tot efortul nostru de a urma mai multe facultăţi, masterate, doctorate în ţară sau peste hotare, de a ne perfecţiona continuu, nu mai este perceput ca fiind unul al modelului de cunoştinţe, cultură, onestitate umană.
Cheia cu care învăţătorul deschide poarta succesului în acţiunea educaţională este găsită atunci când învăţătorul se regăseşte în elevii săi.