Statutul invăţătorului în comunitate

,, Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de ‚,OM’’. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ –COPILUL- tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte.’’ (Dumitru Salade)
Trăim într-o nouă perioadă, un nou mileniu care oferă foarte multe şanse dar şi nenumărate riscuri.
Personalitatea învăţătorului este o configuraţie cu lumini puternice, dar şi cu inerente umbre, apărând ca o veritabilă orchestraţie.
Pentru a conduce elevul acestor vremuri către maturitate este nevoie de multă înţelepciune.
Elevii trebuie ajutaţi să se cunoască, să muncească, să se pregătească pentru viaţă, fără a renunţa la autoritate.
Învăţătorul zilelor noastre trebuie să aparţină tipului activ-pozitiv care conduce, dirijează, informează, oferă, ajută, iubeşte, cooperează, admiră, aprobă, susţine, este un model pentru elevi. Statutul profesorului în societate, cu tot efortul nostru de a urma mai multe facultăţi, masterate, doctorate în ţară sau peste hotare, de a ne perfecţiona continuu, nu mai este perceput ca fiind unul al modelului de cunoştinţe, cultură, onestitate umană.
Cheia cu care învăţătorul deschide poarta succesului în acţiunea educaţională este găsită atunci când învăţătorul se regăseşte în elevii săi.